Poate nu am incredere in mine. Poate pentru ca nu am incredere in mine, nu cred in nimic. Sau in ceea ce cred, nu am motive sa cred. Toata lucrurile care ma inconjuara, imi amintesc de acest lucru. De ce nu pot uita? De ce as uita? Daca mi-as propune sa uit lucrurile, care odata m-au facut fericita, as ajunge undeva, unde nu as avea despre ce povesti. Nu as putea spune ca am fost fericita. M-a intrebat cineva intr-o zi, din senin, daca sunt fericita, si am trantit un NU, fara sa-mi dau seama. Oare asta inseamna ca incerc sa uit? Si dupa am stat si m-am gandit daca chiar acesta era raspunsul corect la intrebare. Nu ma simt fericita, nu gasesc motive pentru a fi fericita. Pentru ca am o casa, o familie si cativa prieteni pe care pot conta, nu pot spune ca sunt fericita. Acesta este minimul pe care un om trebuie sa il aiba. Sunt de parere ca este necesar sa ai asa ceva. Dar unde e persoana langa care sa ma trezesc dimineata si sa pot zambi? De ce am ajuns sa zic ca am avut cea mai frumoasa zi din viata mea, doar pentru ca am facut o baie relaxanta, si mi-am baut cafeaua singura?Nu este adevarat, nu a fost nici pe departe cea mai frumoasa zi din viata mea. Oh, cate am avut. Cate "cea mai frumoasa zi" am avut. Si toate s-au sfarsit, si nu ma refer la propriu, pentru ca sunt constienta ca zilele trec, dar .. pentru totdeauna? Am iubit. Mult. Incerc sa nu mai iubesc. Cum se poate astepta de la cineva sa nu mai iubeasca? De ce ar trebui sa uit, sa nu iubesc, sa nu fiu fericita?