joi, 9 aprilie 2009
Naive
Julien Janvier: Do you believe in love at first sight?
Aurélie Miller: Yes.
Julien Janvier: Naive.
luni, 9 februarie 2009
The best things in life are unseen: that's why we close our eyes when we dream
O plimbare prin parc. O melodie ascultata in exces. O iubire inexistenta, dar asteptata. Toate acestea fac tecerea dintre real si vis. Sa visezi nu cred ca este foarte rau, atata timp cat iti cunosti limitele. De ce sa nu visezi? de ce sa nu ai ocazia sa vezi lumea si altfel, nu atat de murdara si plina de cuvinte grele? Orice pas iti poate schimba viata, dar indrazneste. Ti-ai fi imaginat vreodata ca ceea ce iti doresti atat de tare ti se poate intampla? Cred ca nu, deoarece sigur spui ca ti-ai dorit multe, si nu ti s-au intampalt.. dar ce? Nu mai ai viata?nu mai e timp? Asteapta! Poate se schimba ceva.
De ce va zic asta? Pentru ca simt nevoia sa o fac, ca ma doare cand vad ca cei din jur, sunt pierduti in lumea de afara, in mizerie si praf, cand poate doar un pas ii indeparteaza de la a fi fericiti. Sa vezi viata in roz mi se pare putin exagerat, dar nu este acelasi lurcru cu “dare to dream” .. poate daca ai visa, ai gasi o cale mai usoara, un drum mai scurt catre fericire. Cred ca asta e patetic, ca incerc sa fac lumea sa gandeasca ca mine, eu care gandesc stupid .. mi s-a pus de cateva ori o intrebare … ca de ce mi se pare totul atat de roz, si a fost greu sa gasesc raspunsul potrivit, dar pana la urma l-am gasit. De ce sa nu vad roz? Cand nu am de ce sa ma ingrijorez, de ce sa nu profit de putinul pe care il mai ai, pana sa ma pierd si eu. Si eu voi avea o slujba, poate peste cativa ani va trebui sa mai am grija si de altcinvea in afara de persoana mea, si atunci cred ca ma voi darui in totalitate, faptului de a avea griji. Grijile exista si acum, dar inca sunt foarte usor de neglijat. Atat va pot zice, indrazniti, si poate veti primi foarte usor ceea ce va doriti cu adevarat. Ce spuneam la inceput despre plimbari, muzici si alte chestii? Acelea sunt lucrurile care ma fac pe mine fericita, si cand toate sunt la un loc, totul este mai frumos. O plimbare in Cismigiu, cu o muzica usoara in ureche, si o carte buna in cealalta, si poate si o persoana care va iubeste in partea voastra stanga. Nu v-ar face fericiti?pe mine mai mult ca sigur, ba chiar mai mult, poate le si aveti langa voi, dar va este prea frica sa le numiti.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
marți, 6 ianuarie 2009
sâmbătă, 20 decembrie 2008
up with hi5 ... (asa un pic .. )
cred ca fac parte din acei oameni, care nu sunt obsedati de hi5 .. dar in schimb, am de mentinut ca imi place dintr-o singura privinta, si aceea sigur nu este ca te ajuta sa-ti faci prieteni, sa cunosti marea dragoste etc ... singurul lucru care ma binedispune, cand vine vorba despre acest fenomen, este ca imi aminteste de majoritatea clipelor minunate petrecute cu niste oamenii minunati, pe care foarte usor ii pot numi, prietenii la care tin.. ma ajuta sa-mi dau seama ca am toate motivele pentru a fi fericita, ca nu in unul, ci in mai mai multe momente am avut ce mi-am dorit, si cel mai important este ca nu ma lasa sa uit .. nu ma lasa sa uit acesti oameni speciali, pe care probabil din cauza incapabilitatii mele de a mentine o prietenie i-am pierdut, dar cert este ca mereu imi va face o deosebita placere sa imi amintesc de ei, de mine .. si mai ales de noi..
joi, 18 decembrie 2008
James Morisson - Broken Strings

Let me hold you
For the last time
It's the last chance to feel again
But you broke me
Now I can't feel anything
When I love you,
It's so untrue
I can't even convince myself
When I'm speaking,
It's the voice of someone else
Oh it tears me up
I try to hold on, but it hurts too much
I try to forgive, but it's not enough to make it all okay
You can't play on broken strings
You can't feel anything that your heart don't want to feel
I can't tell you something that ain't real
Oh the truth hurts
And lies worse
How can I give anymore
When I love you a little less than before
Oh what are we doing
We are turning into dust
Playing house in the ruins of us
Running back through the fire
When there's nothing left to save
It's like chasing the very last train when it's too late
Intereviu cu Dumnezeu

Interviu cu Dumnezeu
de Octvian Paler
- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…,
- Iar apoi tanjesc iar sa fie copii, ca isi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea
Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita
prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici
viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si
mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de
viata pe care ai dori sa le invete copii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida
rani profunde in inima celor pe care ii iubesc… si
ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se
vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care
are cel mai mult; ci acela care are nevoie de cel mai
putin, sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar
pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele;
sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru
si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu
este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de
asemenea, trebuie sa se ieste pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat…i-am zis umil. Ar
mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.