sâmbătă, 20 decembrie 2008

up with hi5 ... (asa un pic .. )


cred ca fac parte din acei oameni, care nu sunt obsedati de hi5 .. dar in schimb, am de mentinut ca imi place dintr-o singura privinta, si aceea sigur nu este ca te ajuta sa-ti faci prieteni, sa cunosti marea dragoste etc ... singurul lucru care ma binedispune, cand vine vorba despre acest fenomen, este ca imi aminteste de majoritatea clipelor minunate petrecute cu niste oamenii minunati, pe care foarte usor ii pot numi, prietenii la care tin.. ma ajuta sa-mi dau seama ca am toate motivele pentru a fi fericita, ca nu in unul, ci in mai mai multe momente am avut ce mi-am dorit, si cel mai important este ca nu ma lasa sa uit .. nu ma lasa sa uit acesti oameni speciali, pe care probabil din cauza incapabilitatii mele de a mentine o prietenie i-am pierdut, dar cert este ca mereu imi va face o deosebita placere sa imi amintesc de ei, de mine .. si mai ales de noi..

joi, 18 decembrie 2008

James Morisson - Broken Strings


Let me hold you
For the last time
It's the last chance to feel again
But you broke me
Now I can't feel anything

When I love you,
It's so untrue
I can't even convince myself
When I'm speaking,
It's the voice of someone else

Oh it tears me up
I try to hold on, but it hurts too much
I try to forgive, but it's not enough to make it all okay

You can't play on broken strings
You can't feel anything that your heart don't want to feel
I can't tell you something that ain't real

Oh the truth hurts
And lies worse
How can I give anymore
When I love you a little less than before

Oh what are we doing
We are turning into dust
Playing house in the ruins of us

Running back through the fire
When there's nothing left to save
It's like chasing the very last train when it's too late

Intereviu cu Dumnezeu


Interviu cu Dumnezeu

de Octvian Paler





- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…,
- Iar apoi tanjesc iar sa fie copii, ca isi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea
Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita
prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici
viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si
mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de
viata pe care ai dori sa le invete copii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida
rani profunde in inima celor pe care ii iubesc… si
ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se
vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care
are cel mai mult; ci acela care are nevoie de cel mai
putin, sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar
pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele;
sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru
si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu
este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de
asemenea, trebuie sa se ieste pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat…i-am zis umil. Ar
mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

If you don't ask the right questions, all the answers seem wrong


Deci asa :)
.. parca ma simt mai implinita, stiind ca finally am ceva doar al meu :) ceva ce nu ramane inchis in mine.. cu care ma voi putea exterioriza vrand, nevrand .. nu sunt o fire inchisa in sine, doar ca este din ce in ce mai greu sa dovedesti ceva, sa fii deschis cand vine vorba de ceva anume .. am un blog, de fapt incerc sa am un blog.. voi incerca.. in fond pe cine poate deranja, ca eu imi scriu ideile, nascocite de prin anumite locuri ale mintii mele .. niciodata nu am resuit sa mentin ceva de care cu adevarat imi pasa, poate din cauza lucrurilor mici, ce tin mereu sa strice o parte din ceva mai mare.. dar asta nu e neaparat o scuza .. mereu imi gasesc scuze.. oare cand voi reusi sa spun ca este doar vina mea??ca doar eu sunt cea care strica, si nu micile imperfectiuni ce deranjeaza pe oricine?nu cred ca am reusit vreodata sa recunosc ca am gresit, si daca am recunoscut catusi de putin, tot gaseam ceva cu care sa scot la iveala ca nu a fost numai vina mea .. sunt momente cand pierd controlul si asupra putinului pe care il am .. dar cred ca pana si aceastea pot fi evitate, sau macar ocolite..
nu este cea mai frumoasa zi din viata, mea nici pe departe .. si poate tocmai asta m-a facut sa incep sa scriu .. imi place sa scriu, imi place la nebunie, dar trebuie sa recunosc, ca imi cam este frica .. de cine?de ce?nu stiu .. este pur si simplu o frica care vine din interior, poate din cauza careia nu reusesc sa depasesc anumite limite.. sunt genul de persoana care are rozul perfect in fata, si mereu incearca sa gaseasca nuanta mai vanata a acestui roz perfect .. asta sunt, asa am crescut cu idei nevinovate, cu intrebari fara nici un raspuns ..
Cand o persoana simte ca iubeste.. .. si are toate motivele sa se bucure de fericirea pe care o are langa el.. de ce cauta neaparat motive, pt a detine o tenta neagra a intregii povesti?.. de ce nu poate omul fi pur si simplu fericit.. ?